Month: May 2015

 
Baiat astmatic

O problema cotidiana: astmul

Desi cazuri de astm sunt cunoscute de foarte mult timp, acesta si-a luat avantul in a doua jumatate a secolului al XX-lea, incepand cu anii 1970. In prezent, cifra totala a persoanelor care sufera de astm ajunge la peste 300 de milioane, din care 25.000 de oameni mor anual. Acest lucru se intampla, de obcei, din cauza netratatii bolii. Desigur, aceasta boala nu poate fi vindecata vreodata, insa poate fi tinuta sub control. Un lucru mai putin stiut este faptul ca simptomele sale nu sunt constante: un atac de tuse sau de respiratie grea poate sa dureze cateva zile, ca dupa, pentru o perioada foarte lunga de timp, acestea sa nu mai apara.

Mai trebuie mentionat si faptul ca nu este nevoie ca toate simptomele bolii sa apara pentru a insemna ca ai astm. Foarte multi oameni prezinta doar un fel de tuse uscata, obositoare, care apare adesea in timpul noptii, dimineata sau la depunerea de efort. Acest lucru nu atrage atentia, adesea, deoarece il punem pe baza altor factori, precum fumatul. Se mai poate intampla ca dupa aceasta tuse, persoana sa expectoreze o cantitate mica de sputa albicioasa, vascoasa, lipicioasa, insa pentru ca nu se intampla des, din nou, tindem sa trecem cu vederea peste acest simptom.

Atacurile de astm, in oricare forma, au loc cel mai des pe perioada noptii sau in timpul diminetii. Gradul de gravitate al bolii difera de la persoana la persoana, mai ales ca oricine poate sa fie afectat de astm, indiferent de starea de sanatate precedenta, sex, varsta, rasa etc.

Printre factorii care pot declansa un atac astmatic il reprezinta praful, parul unor animale precum cainii si pisicile (de asta nu este recomandat sa aveti un animal de companie cand aveti un copil mic sau nou nascut, deoarece, nefiind depistata boala, ii poate declansa un atac), mucegaiul, dar si mostenirea genetica.

Mormant de vampir

Morminte de vampiri si zombi

Inainte sa incepem noi sa ne facem planuri pentru o apocalipsa zombi, stramostii noi europeni se temeau de chestii similare, doar ca de acestia erau atasate mai multe legende folclorice si ritualuri absurde de protectie.

Irlanda, in mod special, nu se juca atunci cand venea vorba de asa ceva. Cand suspectau ca cineva s-ar putea tine de sotii si s-ar intoarce la viata din morti, se asigurau ca acel cineva statea bine ingropat. De aceea, s-au descoperit scheletele a doi barbati din secolul al VIII-lea in complexul Kilteasheen – o miscare care ar putea sau nu sa fie precursorul unei trilogii de filme horror. Cele doua schelete au fost gasite ingropate unul langa altul, avand in gura cate o piatra mare si neagra.

Dovezile sunt clare ca acestia nu au fost ingropati impreuna – au fost mutati dintr-o locatie diferita si amplasati acolo cu motiv. Aceasta forma de inmormantare este adesea folosita pentru oamenii care erau considerati ca fiind o amenintare pentru societate, precum violati, criminali, victime ale criminalilor (asta nu pare foarte corect) si oameni care au murit din cauza unor boli inexplicabile. De ce? Pai, aceste persoane erau considerate de catre restul locuitorilor ca fiind cel mai probabil sa se intoarca printre cei vii, asa ca li se punea cate o piatra in gura pentru a nu putea sa muste prin giulgiu.

 

 

Ca tot vorbim de muscatori: cateva decenii mai tarziu, acesti zombi nu mai erau la moda, moment in care a aparut vampirul si cu el – ati ghicit – oameni cu tepuse in inima, sa speram, dupa moarte. S-au gasit astfel de morminte in zone ca Bulgaria – de exemplu, osemintele unui barbat de 40 de ani au fost gasite avand o tepusa de fier prin locul unde ar fi fost inima, iar piciorul sau stang i-a fost de asemenea amputat si amplasat alaturi de el in mormant, pentru ca, intr-adevar, Dracula ar fi mai putin fioros daca ar veni topai la tine. Tipul acela inca a dus-o bine. Un alt “vampir” a fost decapitat, iar capul i-a fost pus intre picioare.

Fructele maniei

“Fructele maniei”

S-a intamplat de multe ori de-a lungul istoriei ca un lucru foarte iubit sa devina detestat sau invers – ceva neplacut de catre publicul initial sa ajunga sa fie considerat o capodopera. Am ales un exemplu clasic, poate mai putin stiut: “Fructele maniei”.

Povestea pe care o stim:

Povestea clasica americana despre Marea Depresie si despre cat de grea este viata in orice film cu Henry Fonda. De asemenea, este si o scena faimoasa in poveste, in care o tanara alapteaza un batran pe moarte, de care nu o sa rad pentru ca, serios, este foarte frumoasa.

Parerea initiala:

Imaginati-va ca “Inglorious Basters” a fost lansat in 1929. Ceva de genul. Desi prezenta cel mai evident caz de activism de la caderea Romei, “Fructele maniei” a avut parte de o primire mai mult decat rece. Deoarece “la naiba cu saracii” a cam fost politica Americii timp de cateva decenii bune, prezentarea devastatoare a saraciei americane realizata de Steinbeck a fost considerata ca fiind deprimanta de catre majoritatea cititorilor, si prin depresiva intelegem o conspiratie comunista/socialista.

“Fructele maniei” a fost considerat plin de minciuni, atat de partidele de stanga, cat si de cele de dreapta. Cartea a fost cenzuarata, interzisa si chiar arsa in orase de-a lungul Statele Unite, inclusiv in orasul in care Steinbeck s-a nascut.

In ciuda tratamentului primit de catre roman, Steinbeck a beneficiat in cele din urma de sprijin din partea lui Eleanor Roosevelt, realizatorul de filme John Ford si din partea realitatii, cand oamenii au aflat ca majoritatea actiunii cartii a fost bazata pe fapte reale. De fapt, Steinbeck chiar a mai cenzurat dintre evenimente, precum o crestere substantiala a populatiei de tarantule si vaduve negre pentru ca era mult mai interesat sa spuna o poveste, decat sa sperie natiunea.

In cele din urma, cartea a devenit una dintre cele mai importante, iar Steinbeck avea ca castige premiul Nobel pentru literatura in 1962.

Barbat afro-american

Depresia: lucruri surprinzatoare

Depresia este una dintre cele mai cunoscute boli ale secolului nostru. In prezent, se estimeaza ca sunt doua milioane de romani care sufera de aceasta tulburare, si 350 de milioane de oameni in toata lumea. Numarul romanilor este destul de mic, mai ales daca luam in considerare faptul ca inainte de 1989, aceasta tulburare nu era prea cunoscuta. Nu e vorba ca nu erau tratati oamenii corespunzatori si li se punea alte diagnosticuri, ci pur si simplu romanii nu erau afectati de depresie intr-un numar prea mare. Acelasi lucru e valabil si pentru una dintre cele mai teribile boli: cancerul. La fel, inainte de Revolutia Decembrista, foarte putini oameni sufereau de cancer – atat de putin, de fapt, incat la universitatile de medicina din Romania acestea erau foarte putin studiate. Din nou, ca si cu depresia, numarul suferinzilor a crescut substantial in anii urmatori.

Aceasta lipsa a depresiei este, in general, specifica tarilor mai putin dezvoltate. De exemplu, in Africa, din totalul tarilor, doar cele arabe din nord au inregistrat procente mai mari de oameni diagnosticati cu depresie. Tarile din restul continentului au scapat, se pare. Pe de o parte, poate fi si vorba de neinformare, insa, pe de alta parte, s-ar putea ca acestia sa se afle intr-o situatie similara Romaniei in perioada comunista.

Totusi, se pare ca africanii si descendentii acestora par sa fie mai feriti de depresie decat rasa alba. Un studiu efectuat in Statele Unite pe caucazieni si afro-americani a scos la iveala faptul ca acestia din urma erau mai putin afectati de aceasta boala, in comparatie cu albii: persoanele de culoare inregistrau procente de aproximativ 10%, in timp ce 20% dintre caucazienii examinati prezentau depresie. Pe de alta parte, atunci cand persoanele afro-americane ajung sa sufere de depresie, se pare ca efectele negative ale bolii sunt mai puternice la acestia.