CuriozitatiDiverseTimp liberTravel

Morminte de vampiri si zombi

Inainte sa incepem noi sa ne facem planuri pentru o apocalipsa zombi, stramostii noi europeni se temeau de chestii similare, doar ca de acestia erau atasate mai multe legende folclorice si ritualuri absurde de protectie.

Irlanda, in mod special, nu se juca atunci cand venea vorba de asa ceva. Cand suspectau ca cineva s-ar putea tine de sotii si s-ar intoarce la viata din morti, se asigurau ca acel cineva statea bine ingropat. De aceea, s-au descoperit scheletele a doi barbati din secolul al VIII-lea in complexul Kilteasheen – o miscare care ar putea sau nu sa fie precursorul unei trilogii de filme horror. Cele doua schelete au fost gasite ingropate unul langa altul, avand in gura cate o piatra mare si neagra.

Dovezile sunt clare ca acestia nu au fost ingropati impreuna – au fost mutati dintr-o locatie diferita si amplasati acolo cu motiv. Aceasta forma de inmormantare este adesea folosita pentru oamenii care erau considerati ca fiind o amenintare pentru societate, precum violati, criminali, victime ale criminalilor (asta nu pare foarte corect) si oameni care au murit din cauza unor boli inexplicabile. De ce? Pai, aceste persoane erau considerate de catre restul locuitorilor ca fiind cel mai probabil sa se intoarca printre cei vii, asa ca li se punea cate o piatra in gura pentru a nu putea sa muste prin giulgiu.

 

 

Ca tot vorbim de muscatori: cateva decenii mai tarziu, acesti zombi nu mai erau la moda, moment in care a aparut vampirul si cu el – ati ghicit – oameni cu tepuse in inima, sa speram, dupa moarte. S-au gasit astfel de morminte in zone ca Bulgaria – de exemplu, osemintele unui barbat de 40 de ani au fost gasite avand o tepusa de fier prin locul unde ar fi fost inima, iar piciorul sau stang i-a fost de asemenea amputat si amplasat alaturi de el in mormant, pentru ca, intr-adevar, Dracula ar fi mai putin fioros daca ar veni topai la tine. Tipul acela inca a dus-o bine. Un alt „vampir” a fost decapitat, iar capul i-a fost pus intre picioare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *